Recenzie: O mare de lacrimi, de Ruta Sepetys

Vreau să încep prin faptul că mi-a plăcut acest roman, mult mai mult decât Printre tonuri cenușii. A fost, de asemea, tot o ficțiune istorică, dar cu un fir narativ mai prezent, mai alert. În plus, cartea este scrisă din patru perspective, ceea ce ne permite să înțelegem mai bine sentimentele, gândurile personajelor, dar și acțiunea. Tot referitor la stilul de scriere al autoarei, a fost cursiv, folosind un vocabular foarte ușor de înțeles.

Titlu: O mare de lacrimi (original: Salt to the Sea)

Autor: Ruta Sepetys

Editură: Epica

Număr de pagini: 352

Gen: ficțiune istorică

 

Descriere:

Ne aflăm la finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial, în Prusia Rasariteana, unde mii de refugiați caută cu disperare o cale de scăpare din calea morții. Printre aceștia se află și Joana, Emilia si Florian, ale căror vieți se intersectează pe drumul către nava care le promitea salvarea, Wilhelm Gustloff. Fiecare are secrete „incomode”, ca toți cei care trăiesc vremuri de război, de fuga și de lipsuri. Uniți prin forța împrejurărilor, poveștilor lor converg, iar paleta narativă se îmbogățește în consecință, deopotrivă cu emoțiile cititorilor care află despre minciuni si revelații, despre trădare și generozitate, despre violență si autoamăgire. Cu fiecare minut care-i apropie de țărmul izbăvitor, își înving neîncrederea și își consolidează speranța. Dar, tocmai când credeau că au reușit, intervine inevitabilul had al sorții. Naționalitatea, cultura, educația, statutul social nu mai contează atunci când zece mii de suflete – adulți și copii – se văd nevoite să lupte pentru supraviețuire. Așa cum a facut-o și în romanul Printre tonuri cenușii, Ruta Sepetys reconstituie ficțional un fapt istoric șocant, adesea trecut sub tăcere, o tragedie a unor victime dintr-un război sinistru, în memoria cărora scrie, cu sensibilitate și reverență, un omagiu literar, dovedind că, pâna la urmă, omenia și iubirea pot triumfa chiar și în cele mai întunecate și cumplite momente ale istoriei.

        Referitor la personaje, nu voi vorbi decât despre cei care își au perspectivele în carte.

    Emilia, o fată însărcinată de cincisprezece se întâlnește cu Florian, care i-a salvat viața și plănuiește să îl urmeze pe drumul lui ca să evadeze din locurile nesigure.

    Florian, un hoț care pretinde că face ceea ce trebuie să facă, o salvează și, chiar dacă vrea să scape de ea, o va ajuta.

     Joana, o asistentă medicală stătea cu un grup de oameni în căutare de resurse. Florian și Emilia dau peste ea când au încercat să se adăpostească într-un hambar. Toți vor pleca la un moment dat spre porturi.

    Alfred, un marinar din port, încearcă din răsputeri să îi ajute. Acesta îi compune scrisori persoanei iubite, dar o face în gând.

     Mai multe despre personaje vă las să descoperiți singuri. Acum, să vorbim despre acțiune. După cum am spus, grupul de oameni, fără Alfred, se îndreaptă spre port, dar poposesc la fosta casă a pantofarului, membru al grupului. Se acomodează în câteva ore, dar descoperă la etaj niște cadavre și își continuă drumul spre port. Mai mult nu vă spun pentru că vreau să descoperiți singuri misterele personajelor.

     Recomand cartea tuturor persoanelor, dar cel mai bine e să nu o citească cei de până la 10 ani. Dacă vreți să citiți cărțile Rutei, începeți cu aceasta. Este mai ușoară și mai interesantă.

      Bye!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s